Alergarea stăruitoare: luna Noiembrie

     Rod..

Mulțumirea noastră se cade să-I fie adusă întotdeauna Domnului, căci oricât I-am mulțumi nu va fi niciodata îndeajus pentru câte a făcut și face El pentru noi.
Luna noiembrie a început astfel cu frumoasele adunări de mulțumire a roadelor, de la Marginea, Milișăuți și Dumbrăveni. Puțina noastră recunoștință a fost adusă  Domnului pentru belșugul de roade pământești cu care ne-a binecuvântat și anul acesta. S-au așezat la fiecare adunare în fața băncilor, câteva din roadele pământului, însă frații mărturisitori au subliniat importanța aducerii înaintea Domnului a roadelor vieții noastre duhovnicești. Să nu ne lăsăm copleșiti de griji pentru viața aceasta și roadele ei trecătoare și să ne pierdem mântuirea. Ce rod aducem oare  pentru Domnul la acest sfârșit de toamnă, care poate fi ultimul din șirul anilor noștri?

    Ierusalim..

În perioada următoare a lunii, un grup de frați și surori atât din zonă, cât și din țară am plecat cu emoție și nerăbdare în pelerinaj la Ierusalim, pe urmele Mântuitorului.. Unii frați la aeroport, înainte de zbor, ne spuneau că pentru ei această călătorie este un vis, nu din punct de vedere financiar ci din cauza nevredniciei și nepregătirii suficiente de a călca pe tărămul sfânt.
Am pășit cutremurați pe acele locuri. Zilele au zburat așa de repede. Ne-am dorit stări înalte, după cum citisem și cele trăite de către părintele Iosif  în cartea sa ,,Pe urmele Mântuitorului” dar parcă nu le aveam și ne-am întrebat, de ce? Domnul ne-a răspuns prin frații noștrii, șoptindu-ne că poate noi nu dorim să ne schimbăm total viața la întoarcere acasă și tânjim doar după niște trăiri înalte acolo și atunci. Domnul ni le putea da, dar cu ce ne erau de folos? O altă șoaptă ne spunea că poate nici nu dorim cu adevărat aceste momente, căci poate ne procupam cu alte lucruri trecătoare mintea și inima mai tare. Mare ne-a fost teama să nu ne fi dus flămânzi și să ne întoarcem tot așa.. dar ne-am plecat sincer ființele noastre în fața Domnului iar după o perioadă de cercetare El ne-a dezghețat inimile reci, dorindu-și să fie numai ale Lui.
Pe tot parcursul călătoriei ne-am întalnit cu creștini din toate părțile lumii, dar  cu cele mai multe naționalități ne-am întalnit mai ales la Sfântul Mormânt și la Golgota, ne-a înfiorat inimile, dragostea Domnului care ne-a strâns din toata lumea, sub piciorul Crucii Sale.

          Micuțul ostaș…

Pe data de 19 noiembrie Domnul a adăugat Lucrării Sale încă un ostaș, pe Timotei, al zecelea copil al familiei fraților noștrii Andrei și Rodica Rusu. Adunarea de botez a avut loc la Bosanci, iar frații au venit în număr mare să se roage Domnului pentru statornicia micuțului frățior. Domnul ne-a amintit la această întâlnire despre curăția și sinceritatea de copil la care trebuie să ne întoarcem. Îl rugăm pe El să întărească familia aceasta, ajutand-o să-și crească fiii pe Calea Sa!

   Să ieșim din lume..

   Spre finalul acestei luni, am avut parte de o binecuvantată adunare de tineret la Cajvana. Mulțumim Domnului  că  Duhul Său Cel Sfânt a lucrat așa frumos prin tinerii noștri mărturisitori. Încă de la începutul întâlnirii frații ne-au îndemnat la veghere și la pregătirea pentru venirea Domnului. Mai apoi în același gând s-a făcut îndemn la importanța timpului zilnic petrecut cu Domnul, daca nu ne dorim singurătatea cu El este o problemă.
Vorbirea celui mai tânăr frățior ne-a adus în față păcatul, cel care pune zid de despărțire între noi și Dumnezeu, acesta a mărturisiy cum a intrat păcatul tiptil  în viața lui de când a intrat la liceu și l-a îndepărtat de adunare, de tineri, de Domnul. S-a făcut îndemn la o viața ca a lui  Iosif, el trăia în lume, dar lumea nu era în el. Un alt frate a contiunat apoi în același gând ideea, subliniind importanța ieșirii din ,,barcă”, din confort, pentru a ajunge la Hristos, așa precum a făcut și Sfântul Apostol Petru.
  Spre finalul adunării un frate de la Salcea ne-a mărturisit cutremurat din viața lui, cum Domnul l-a șlefuit prin suferință, El l-a trecut prin ea și prin care ne poate trece și pe noi ca să ne ducă spre mântuire. Părtășia s-a apropiat de încheiere prin vorbirea ultimului tânăr care ni l-a adus în față pe Daniel, cel care, la fel ca și Iosif era în lume, dar lumea nu era în el. Înaintea rugăciunii Domnul a deschis inima surioarei noastre Larisa Stratu și ea s-a predat Lui. Îl rugăm pe El să o ajute și pe ea și pe noi să ne ținem legământul până la sfârșit!

    Betanie..

O ultimă întâlnire a lunii noiembrie a avut loc la Vatra Dornei, în familia fratelui Andrei Gabor, un proaspăt ostaș al Lucrării. Am avut o părtășie binecuvântată, în urma căreia ne-a rămas întipărită în ființele noastre, dragostea și căldura cu care am fost primiți. Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să lucreze la sufletele celor care au ascultat Cuvântul și să facă din locul si casa aceea o Betanie sfântă în care El să poposească cu drag.

Articol realizat de: Ionela Mareniuc

Share on Facebook9Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Share on LinkedIn0

You may also like...