*

Fratele Traian Dorz

traian dorz

S-a nascut la 25 decembrie 1914 si a plecat la Domnul la 20 iunie 1989. A fost urmasul si continuatorul lucrarii duhovnicesti a parintelui Iosif Trifa de la Sibiu, initiatorul pamantesc al Oastei Domnului.

Viata

Fratele Traian Dorz s-a nascut din parintii Constantin si Maria in catunul Raturi (azi Livada Beiusului) din comuna Mizies, judetul Bihor, in apropiere de Beius. Parintii sai erau oameni gospodari, respectati in sat pentru cinstea si vrednicia lor. A fost singurul copil la parinti. Tatal a fost inrolat in Primul Razboi Mondial, cazand prizonier la rusi in 1916, de unde a scapat ca prin minune in 1919.

in mai multe randuri, in anii copilariei sale, au intervenit intamplari ce i-au pus viata in pericol si numai prin grija lui Dumnezeu a scapat din toate acestea. Astfel, in anul 1918, vara, pe cand se afla la seceratul graului, se taie la picioare intr-o coasa lasata din neglijenta cu taisul in sus. in toamna anului urmator, cade din varful unei capite de fan, langa o grapa asezata cu dintii in sus. O mana nevazuta l-a impins parca mai incolo, scapandu-l cu viata. Alta data, era sa fie prins de un ungur sovin, gata sa-l junghie cu un cutit, scapand ca prin minune. intr-un decembrie, era sa fie inghitit de valurile repezi ale raului din apropierea satului, care, in urma unui dezghet neasteptat, si-a umflat apele. Un om necunoscut i-a intins o prajina salvatoare si l-a scos din apele involburate. Necunoscutul a diparut brusc, tot asa cum si aparuse.

Mersul cu vitele la pascut, inca de la varsta de 5-6 anisori, participarea la muncile campului alaturi de adulti, viata crestina a satului transilvanean incarcat de istorie si suferinta, singuratatea si lipsa iubirii celor din jur, peisajul natural generos infrumusetat cu cantecul pasarelelor, – constituie universul in care s-a format ca „privighetoare” a poeziei crestine romanesti.

Dragostea de carte si respectul fata de biserica i-au fost insuflate de invatatorul sau, despre care scrie: „Batranul invatator care m-a primit in scoala din mana mamei mele se numea Savu Halbac si era patruns de o mare credinta in Domnul Dumnezeu, precum si de constiinta misiunii sale […] Din prima zi de scoala, am intrat in ordinea si disciplina impusa de el in cei 25 de ani de cand invata pe fiii satului Mizies. La el invatasera un timp si parintii mei. […] invatatorul nostru era nelipsit in fiecare duminica de la biserica. De acolo, din strana din dreapta, el conducea cantarile cu glasul lui cel frumos si limpede, care umplea toata biserica. in fiecare duminica, el ne ducea pe toti scolarii langa strana lui si ne aseza frumos, de o parte baietii si de alta fetele, toti imbracati curat, cu camasute albe, cu cojocele de lana si cu opincutele de piele, spalati si pieptanati. De la „Unule Nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu…” si pana la „Fie Numele Domnului binecuvantat…” , noi cantam cu ochii tinta la gura lui, toate raspunsurile fara gres. Asa am invatat eu ordinea si evlavia in Casa Domnului din acele zile, cand pe toate le traiam cu atata sfanta teama si infiorare, cum as fi fost nu pe pamant, ci undeva langa Portile Ceresti. Atmosfera aceasta mi-a ramas pana astazi intreaga in inima mea si ori de cate ori merg in biserica, o traiesc aievea, cum nu s-ar fi pus niciun fel de departare de ani si de stari intre mine, cel de atunci si eu, cel de astazi.”

Fiind singurul copil la parinti, acestia voiau sa-l vada ajungand un bun gospodar la casa lui si un sprijin de nadejde la batranete. Copilul insa, se simtea nascut pentru altceva, mai bun. Iubea cartea, citise tot ce era de citit in micuta biblioteca a scolii primare si in aceea a bunului sau invatator. La terminarea celor 7 clase primare, dupa examenul sustinut la Beius in 7 iunie 1930, copilul Traian Dorz a primit ca premiu cartea „Corabia lui Noe”, scrisa de parintele Iosif Trifa, intemeietorul si conducatorul Oastei Domnului din Sibiu. Cartea l-a zguduit puternic, schimbandu-i definitiv sensul vietii. Iata cum descrie acel moment crucial:„Momentul acela a fost prima mea intalnire cu numele acestui om trimis de Dumnezeu si cu numele acestei Lucrari a lui Hristos… A doua zi, stiu ca era Duminica Rusaliilor anului 1930, ziua de 8 iunie. si stiu ca, dupa biserica, am stat numai acasa citind la cartea mea, de care nu ma mai puteam desparti. Era cam pe la ceasul trei dupa amiaza, in ziua aceea de Rusalii […] Ceea ce m-a zguduit mai mult au fost ultimele cuvinte ale chemarii: «Daca tu nu cazi acum la picioarele Crucii Mantuitorului, sa plangi cu lacrimi amare pentru pacatele tale, si nu-ti predai viata ta Domnului Isus, … tu vei ramane tot in pacatele tale, pana ce, pe neasteptate va veni si peste tine potopul pierzarii… Sunt numai doua stari: ori in corabie, ori afara. Daca esti afara, intra indata in corabia mantuirii, ca nu cumva sa vina pe neasteptate potopul si moartea si sa te afle nemantuit. Vino chiar acum, inainte de a inchide cartea asta si te preda Domnului, ca sa fii pentru totdeauna cu El…» Soarele stralucea puternic pe tot cerul fara niciun nor… Simteam ca trebuie neaparat si numaidecat sa ma arunc undeva in genunchi si sa dau drumul suvoiului de lacrimi pe care nu mi le puteam stapani. Ca trebuie sa-mi descarc sufletul strigand lui Dumnezeu pocainta mea, intoarcerea mea, predarea mea, legamantul meu… M-am suit in podul surii si acolo, pe fanul uscat, m-am prabusit in genunchi, am izbucnit intr-un plans nestapanit si cu mainile ridicate, inaltate, impreunate, am inceput sa strig si sa soptesc, rugandu-ma si pocaindu-ma… Ma topeam in fata Domnului si Dumnezeului meu, inaintea Caruia stateam intr-un fel in care cred ca numai o singura data dintr-o viata poate sta asa un om… Din ochii mei siroiau pe amandoi obrajii nu stropi de lacrimi, ci doua rauri neintrerupte… Nu stiu cata vreme m-am rugat… Cand m-am trezit din starea aceasta, sub genunchii mei, fanul era ud de lacrimi… O pace luminoasa si nemarginita imi umpluse tot sufletul din mine, cu tot seninul si cu toata frumusetea cerului si a pamantului. Cu toata sarbatoarea stralucita din afara mea.”

Mai multe pe oasteadomnului.info

Cuvântarea fratelui Traian Dorz din 14 mai 1989. Part. 1


Cuvântarea fratelui Traian Dorz din 14 mai 1989. Part. 2

Cuvântarea fratelui Traian Dorz din 14 mai 1989. Part. 3

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Share on LinkedIn0

You may also like...

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *