*

Vremuri de Har

Ce Har a fost în ziua-n care, Hristos, din ‘naltul Cerului,
A dărâmat puterea celor ce n-au primit cuvântul Lui,
Și-a dărâmat puterea celor ce-au prigonit al Său Cuvânt,
Ca să putem trăi în pace, în dragoste și dulce cânt.

Puterea lor a fost învinsă și dragostea a triumfat,
Chiar dacă tot ce-a fost odată era cuprins de greu păcat,
Dar Domnul n-a lăsat ca Oastea să cadă-n mâinile lor reci,
Și n-a lăsat-o nimicită, ci-a ridicat-o pentru veci.

A fost o vreme-ntunecată când șfinții noștri ‘naintași,
Erau sub lacătele grele, și sufereau pentru urmași;
Ca noi, eliberați de greul acestei lumi pline de chin,
Să fim cuprinși în Harul Păcii, și-al Sfântului Sărut Divin.

Ei au purtat povara noastră când pe nedrept au suferit,
Ca noi s-avem o libertate și-o dragoste de neclintit,
Și au dorit ca toți cei care aveau să vină-n urma lor,
Să ducă steagul Oastei Sfinte, mai sus, tot mai triumfător.

Ce spini au fost aceia care au înțepat cu greu și-amar
Pe toți înaintații noștri, ca noi să fim acum în har!
Și dacă prețul cel mai mare a fost plătit cu-atâta greu,
Cum să n-aducem mulțumire și laude lui Dumnezeu?

Slăvit să fie Domnul nostru care-a trimis pe-acest pământ
Pe Sfântul nostru Neemie, ce ne-a vorbit cu dor și-avânt,
Și i-a trimis pe frații noștri Marini, Dorz, ca-n urma lor,
Să mergem și noi către țelul cel mai măreț, biruitor.

Trăim o vreme minunată de libertate pe pământ,
Și-avem belșug de har prin care e cunoscut al Său Cuvânt,
Și-avem atâta bogăție, avem cântări de nedescris,
Dar parcă drumul spre iubire rămâne tot mai mult închis.

Treziți-vă, dragi frați ai Oastei, lăsați iubirea între voi,
Și-aduceți-vă azi aminte de al iubirii Sfânt șuvoi !
De vreți să fiți cândva cu frații, în Cerul Lui cel Luminos,
Trăiți în dragoste și-n pace, așa cum ne-a-nvățat Hristos!

de Alina Apostoaie

Share on Facebook0Share on Google+0Tweet about this on Twitter0Share on LinkedIn0

You may also like...