Ce să-Ți mai spun Iisuse, în clipele de-acum;
când simt o pace bună și-un ropot de parfum?
Mă simt ca norul vesel de ploaie purtător,
când setea stă la pândă în orișice ogor!
Mă simt o stea din carul ce poartă biruință,
căci Tu ma scoți prin Haru-Ți, din orice neputință!
Cum să-Ți mai spun Iisuse, cât sunt de fericit,
că am găsit izvorul din răul rătăcit!
Mă simt precum o apa ce curge liniștit,
în matca sa curată spre un ocean iubit!
Mă simt exact ca-n clipa, când Te-am aflat și eu,
căci Tu îmi ești doar mie, iar noi în Dumnezeu !!!
Iți mulțumesc Iisuse, pentru iertarea-ntreagă
și pentru miluirea din viața mea pribeagă !
Iți mulțumesc de sete, de dor și de tristețe,
căci numai astfel Doamne am strâns și eu binețe!
Căci numai astfel rodul se poate descuia,
când pot și eu în viata, iubi, ierta, cânta !!!
de Simion Apetrei
