Ce tainic te-nconjoară Domnul
cu binefacerile Sale
în dulci chemări, în noi îndemnuri
spre ținta mîntuirii tale.
Tu nu-nțelegi cum vine gîndul
ce-ți luminează o cărare
nici cum îți izvorăște-ndemnul
cu năzuința sfințitoare.
De unde-i setea rugăciunii
și ușurarea ce-i urmează,
și cine taina-ți limpezește
și cine teama-ți luminează.
De unde-ți vine mulțumirea
cînd ai învins în vreo ispită,
și cine-nlătură-ndoiala
din noaptea ta neliniștită…
Tu nu-nțelegi, dar după toate
e harul Lui ce te-nconjoară
și care-n toate-aceste-ndemnuri
lumină inimii-ți coboară.
Cînd simți blîndețea lor tăcută
cum te-nveșmîntă și-ncălzește
– lui Dumnezeu, Lui Singur numai
înlăcrimat Îi mulțumește!
de fr. Traian Dorz, din “Cântările din Urmă”
Sursa: www.poeziitraiandorz.ro
