Eu mă hrănesc cu raze dulci de soare,
cu mici scântei din Dragostea de sus,
și mă adap din cea mai dulce mare,
căci port în mine-un Soare făr-apus.
Eu mă hrănesc cu slove de iubire,
și mă adap din cântec plin de dor,
și-oriunde, port în mine fericire,
căci Dragostea mi-e Veșnicul Izvor.
Eu mă hrănesc când Dragostea mă-mbie,
și mă ascund la pieptul ei senin,
și știu că voi trăi o Veșnicie,
căci Dragostea e scopul meu divin.
Eu mă hrănesc când Dragostea-mi zâmbește,
și când mă strigă El, Iubitul meu,
atunci, simt inima în piept cum crește,
căci Cel ce e Iubire-I Dumnezeu.
Eu mă hrănesc cu stropi de bucurie,
când mă adap din Sângele-I Preasfânt,
El mă asteaptă sus în Veșnicie,
Să fiu cu El în Cerul Său cel Sfânt.
Eu mă hrănesc cu Dragoste curată,
și-al ei parfum îl port în pieptul meu,
nimic nu va putea să mă despartă
De Dragoste, de Cer, de Dumnezeu…
de Alina Apostoaie – Comăneşti
