Nici un păr!… (Luca 21,18)
Iisus vorbea de prigoniri și strâmtorări care vor veni peste ucenici. Cu acest prilej le făgăduiește din nou ocrotirea Sa. Unii dintre ei vor fi prigoniți chiar de părinții lor, frații, rudele și prietenii lor; ei vor îndura chiar și moartea.
Totuși adaugă: “Nici un păr din cap nu vi se va pierde”. Se prea poate ca trupurile celor credincioși să fie tăiate în bucăți, dar sufletul lor după vorba Mântuitorului, nu poate să fie vătămat.
Ei pot să îndure cele mai mari dureri trupești, dar sufletele lor pot să rămână fără de păcat și fără nici o pagubă. Să nu căutăm să îndepărtăm greutățile din calea noastră, ci în cele mai grele împrejurări, să rămânem credincioși lui Hristos. El Se va îngriji de noi.
Ferice de cei prigoniți …(Matei 5,10).
O familie creștină, soț, soție și un copil, a fost arestată, pentru că a luat parte la o adunare creștină într-un loc retras. Soțul a fost trimis la muncă silnică, iar soția cu copilul încă mic, în închisoare. De acolo ea a scris către sora sa:
“Mă socotesc foarte fericită că Domnul m-a chemat să sufăr pentru Numele Său, pentru că aceasta este voia Sa. Dumnezeu îmi va dar har să merg până la capătul luptei, unde știu că mă așteaptă Iisus Hristos cu brațele deschise… Ce are a face că suntem urâți de lume? Nu vrem decât să fim sămânță bună, grâul ales pe care El are să-l pună în grânarul Său! El este tulpina noastră și noi suntem suflarea gurii Sale” (Geneza. 2,7).
Pe mâna soboarelor… (Marcu 13,9).
Așa a fost, așa este și așa va fi. Ștefan a fost dus înaintea unui astfel de sobor și omorât cu pietre. Iacov, fratele lui Ioan, la fel, a fost ucis cu sabia. Istoria creștinismului este o istorie scrisă cu sânge.
Milioane de oameni au fost omorâți de împărații păgâni. Mai multe milioane au fost uciși de cei ce-și zic creștini. Păgânismul se întoarce cu pași grăbiți în lume. Popoarele se întorc la idolii lor de odinioară. Aceasta este pregătirea “necazului celui mare”. Cine va putea să rămână în picioare? Cine va fi gata să moară?
Acela și-a încredințat sufletul în Mâna Domnului și știe că-l așteaptă o patrie mai bună, în cer.
de fr. Ioan Marini