Fratele nostru Ioan Marini s-a nascut la 1 martie 1908 in satul Sasciori de langa Sebes, in judetul Alba, din parintii Ioan si Ana, ca al doilea dintre cei opt copii ai lor. Fiind o familie de oameni saraci dintr-un sat sarac, desi n-au avut decat foarte slabe posibilitati materiale, totusi parintii l-au dat pe el la scoala, dorind ca macar unul dintre copiii lor sa ajunga la o situatie mai buna in viata.
Dupa ce a terminat scoala Normala a fost numit invatator intr-una dintre comunele apropiate de Sasciori, si anume Strungari, unde numai dupa doi ani de profesiune s-a imbolnavit grav. Dupa un an de spitalizare, nemaifiind in stare sa profeseze invatatoria, a fost pensionat definitiv din invatamant.
Astfel, afland si el despre miscarea duhovniceasca o Oastei Domnului, la inceputul anului 1928, a imbratisat-o din toata inima. si de la varsta de 20 de ani s-a predat si el Domnului, scriind Parintelui Iosif urmatoarea scrisoare:
„Onorate Domnule Parinte. Dupa o lupta apriga, Oastea Domnului va invinge, intrand cu bucurie in cetatea adversarului. Luptand inainte, sa speram ca aceasta izbanda nu va fi departe. Fiindca vreau si eu sa iau parte la aceasta lupta, Va rog sa ma inscrieti si pe mine ca ostas in Oastea Domnului.”
Ioan Marini, invatator, Sasciori – Alba «Lumina Satelor», nr. 4, din 22 ianuarie 1928
Simtindu-se inzestrat de la Domnul Darurilor si cu harul poeziei, el incepe de prima data sa scrie scurte poezii religioase, pe care le va trimite spre publicare la foile Parintelui Iosif. Cea dintai poezie a lui este publicata in «Lumina Satelor» nr. 20, din 18 mai 1930. Iata mai jos textul acesteia, care mai tarziu a suferit modificari facute de el:
Sunat-a ceasul izbavirii
Sunat-a ceasul izbavirii
din moarte si pacat,
prin crucea mantuirii,
azi Tatal ne-a iertat.
Sunat-a ceasul izbavirii
de sub robia lui Satan,
prin Cel ce Sus S-a rastignit,
noi azi ne-am mantuit.
Sunat-a ceasul izbavirii
de sub strainul jug,
prin Cel ce moartea a rabdat,
noi azi ne-am liberat.
Sunat-a ceasul impacarii
cu Tatal Cel Ceresc,
Iisus, ca Rege al iertarii,
a ridicat blestemul stramosesc.
Pe Crucea Sa El ne-a impacat
cu Cel de Sus Parinte
si Tatal ne-a iertat,
slavit sa fii, o, Doamne Sfinte.
Veniti la El, caci azi ne cheama,
o, nu mai asteptati,
pacatul fie cat de mare,
de El sunteti iertati.
Veniti, veniti, fiti fii ai izbavirii,
porniti acum pe drumul mantuirii,
putere, har cereti de Sus,
intrati chiar azi in Oastea lui Iisus
Desigur, de la prima vedere, forma acestei poezii, dupa legile obisnuite ale poeziei, nu apare a fi prea deosebita. Dar fondul ei, continutul ei este cat se poate de inspirat – si el arata chiar de la inceput frumoasa si puternica lui credinta, frumosul si puternicul principiu al vietii sale. De acum inainte acesta va fi Scopul si tinta trairii sale inchinate total si fierbinte lui Iisus!…
Fiind eliberat de sarcina unei profesiuni pentru care trupeste nu mai era capabil, el devenea de acum un harnic angajat al Domnului. incepe sa participe intai la injghebarea unei adunari a Oastei Domnului in satul sau natal, impreuna cu Ilie, fratele sau mai mare, cu batranul frate Nicolae Capata, cu fratele Precupescu, Colhoan Colban si altii, precum si cu un numar frumos de surori harnice predate si ele Domnului. Dupa Sasciori a urmat Laz, apoi Sibisel, apoi pe apa Sebesului in sus pana la sugag si in jos pana la Sebes si mai departe; prin harnicia sfanta mai ales a fratelui invatator Marini, s-a format o cununa de adunari din ce in ce tot mai mari si mai frumoase. si s-au ridicat o seama de lucratori care apoi au devenit misionari cunoscuti pana departe in judetele si tinuturile indepartate ale tarii.
Cu timpul, mai refacandu-si sanatatea, a inceput sa se ocupe tot mai hotarat si de partea scrisului religios si sa colaboreze mai des la foile si calendarele Parintelui Iosif de la Sibiu.
Din 1932 a inceput sa petreaca perioade de timp tot mai lungi la centrul de Editura si Librarie a Oastei de la Sibiu, unde ajuta la intocmirea materialului redactional, la activitatile din librarie si mai ales se ocupa de mersul adunarii Oastei din Sibiu, luand parte si la misiunile duminicale prin satele din jurul Sibiului si Sighisoarei.
inzestrat de Dumnezeu cu un puternic dar de vorbire, el inflacara toate adunarile la care lua parte si, prin harul Duhului Sfant care era peste el, convingea pe toti cei care il ascultau de adevarul Cuvantului lui Dumnezeu si sa intre in Oastea Domnului.
