Ce să iți mai cer Iisuse, decât vina să mi-o ierți;
căci am risipit averea toată, cât pe șapte vieți !
Ce să îndrăznesc Iisuse, a mă plânge de “acum”;
când viața mea întreagă dus am fost și pe alt drum!
Nu am strâns în mine vinul Dragostei turnat de Sus;
ci am înghițit veninul desfătărilor de-apus !
Nu am pus în slujba bună ce-am luat de la părinți,
ci-am turnat la băutură pana mi-am ieșit din minți !
Cum să cred că fără mila Cerului turnat din nou,
îmi vei încolți în mine rostul, prefăcându-mă-n om nou !!!
Așadar căci simt mustrare, dar și brațe ce-mi întinzi,
mă topesc în ascultare, fericit că mă cuprinzi!
Mă proștern tăcut ca smirna, la picioarele să-Ti ud,
căci Tu mi-ai adus Lumina peste tot ce am pierdut !
Și de-atunci tot merg pe Cale să Te-ajung, să Te cuprind;
cum am fost cuprins în starea când eram chiar la pământ !
Ce să îți mai cer Iisuse, decât vina să mi-o ierți;
căci presimt o Înviere și cum toate Tu mă-nveți !!!
de Simion Apetrei
