Slăvit să fie Domnul!
Cu ocazia Postului Adormirii Maicii Domnului, 1-15 august, dorim să îndemnăm stăruitor, pe toți frații și surorile să folosim cu tot dinadinsul aceste minunate și binecuvântate stări, postul și rugăciunea. Să căutăm să ne apropiem mai mult de Dumnezeu pentru a aduce înaintea Lui cererile, luptele, alergările, zbuciumul nostru și al altora. În rugăciunile noastre să îi cuprindem pe toți cei aflați în nevoi în încercări în necazuri și greutăți atât sufletești cât și trupești pentru ca alături de dragostea Lui Dumnezeu care își împlinește la timp lucrul și lucrarea ei să se găsească frumos luminos și la timp și dragostea noastră.
Despre post și rugăciune fr. Train Dorz în cartea “Dreptarul Învățături Sănătoase” ne spune așa:
”Despre post și rugăciune
Ce spune Sfânta Scriptură
– Isus a fost dus de Duhul în pustie… unde a postit 40 de zile și 40 de nopți (Matei 4,2)
– Să vă îndeletniciți cu postul și cu rugăciunea ca să nu vă ispitească satana din pricina neînfrânării voastre (1 Cor. 7,5).
– Ci tu când postești, să te arați nu oamenilor, ci Tatălui tău care este în ascuns. Și Tatăl tău care vede în ascuns îți va răsplăti la arătare (Matei 6,17-18).
– Iată postul cel plăcut Mie – zice Domnul – dezleagă lanțurile răutății… rupe orice fel de jug… împarte-ți pâinea cu cel flămând, adu în casa ta pe nenorociții fără adăpost… dacă vezi
pe un om gol, acopere-l și nu întoarce spatele semenului tău. Atunci lumina ta va răsări ca zorile (Isaia 58,5-8).
– Au rânduit păstori în toate bisericile și după ce s-au rugat și au postit, i-au încredințat Domnului (Fapt. Ap. 14,23).
– Ana nu se depărta de Templu ci slujea lui Dumnezeu zi și noapte, cu post și cu rugăciuni (Luca 2,37).
– Mă port aspru cu trupul meu și îl țin în frâu, nu cumva după ce am propovăduit altora, eu însumi să fiu lepădat (1 Cor. 9,27).
– Isus… le-a arătat că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase (Luca 18,1).
– Vegheați dar în tot timpul și rugați-vă să aveți putere să scăpați și să stați în picioare înaintea Fiului Omului (Luca 21,36).
– Privegheați și vă rugați ca să nu cădeți în ispită (Matei 26,41).
– Când stați și vă rugați, iertați tuturor oamenilor păcatele lor, căci dacă nu veți ierta oamenilor păcatele lor, nici Tatăl vostru Cel din ceruri nu vă va ierta vouă păcatele voastre (Marcu 11,25-26).
– Rugați-vă neîncetat! (1 Tes. 5,17).
– Stăruiți în rugăciune (Rom. 12,12).
– Faceți în toată vremea prin Duhul, tot felul de rugăciuni și cereri… vegheați la aceasta cu toată stăruința (Efes. 6,18).
– Stăruiți în rugăciune, vegheați în ea cu mulțumiri (Col. 4,2).
– Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiți înțelepți dar și vegheați în vederea rugăciunii (1 Petru 4,7).
– Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit (Iacov 5,16).
Ce spun Sfinții Părinți:
– Postul este binecuvântarea familiilor, tatăl sănătății, călăuza tinereții, podoaba celor bătrâni, bunul tovarăș al călătoriilor, oaspetele cel sigur și bun al soților.
Sf. Vasile cel Mare.
– Postul cel adevărat nu stă atâta în lepădarea de mâncăruri, cât în lepădarea de păcate.
Sf. Ioan Gură de Aur.
– Lipsa de înfrânare înrăiește pe om, lenevește trupul și apleacă sufletul să alunece spre pieire.
Sf. Clement Alexandrinul.
– Postul înalță rugăciunea la cer, dându-i aripi spre a se ridica în înălțimi.
Sf. Vasile cel Mare.
– Postul vestejește pofta trupului.
Sf. Maxim Mărturisitorul.
– Postul n-aduce nici un folos dacă nu este împreunat cu toate celelalte bunuri duhovnicești: pocăința, rugăciunea, citirea sfintei Scripturi, milostenia și vegherea. Ce folos să postim de mâncare dacă nu alungăm din sufletul nostru relele obiceiuri?
Sf. Ioan Gură de Aur.
– Rugăciunea este trebuitoare sufletului cum este respirația trebuitoare trupului.
Sf. Ioan Gură de Aur.
– Rugăciunea este unirea omului cu Dumnezeu, întărirea păcii, mama lacrimilor, punte peste ispite, scăpare de întristări, sfărâmarea luptelor, lucrarea îngerilor, veselia viitoare, izvorul virtuții, cauza darurilor, propășirea tainică, dovada nădejdii, lumina minții, tăierea deznădejdii, comoara celor ce iubesc tăcerea, slăbirea furiei, oglinda propășirii, descoperirea inimii, arătarea viitorului, hrana sufletului, pecetea slavei.
Sf. Ioan Scărarul.
– Cel ce ține minte răul nu se poate ruga curat.
Sf. Marcu Ascetul.
– Sufletul lipit de Dumnezeu vorbește neîncetat cu El.
Avva Filimon.
– Cel ce știe să se roage bine, acela va ști să și trăiască bine pentru Dumnezeu.
Fericitul Augustin.
– Fără rugăciune, viața noastră cea sufletească flămânzește, însetoșează și moare.
Sf. Ioan Gură de Aur.
Ce spune Părintele Iosif:
– Pentru noi creștinii, postul și rugăciunea sunt cele două arme cu care Marele Biruitor, Domnul nostru Isus Hristos l-a biruit pe satana. Și tot cu acestea îl putem birui și noi.
– Temelia postului trebuie să fie iertarea și iubirea de oameni.
– Postul fără fapte este ca o nucă fără miez, ca un fagur fără miere.
– Toate posturile, toate rugăciunile și toate jertfele nu ajung nimic dacă urăști pe aproapele tău și dacă trăiești în păcate ascunse.
– Prin post și rugăciune a fost scos satana din fiul lunatic (Matei 18,21). Așa și noi numai dacă vom fi oameni rugători și postitori, vom putea scoate puterea păcatului din noi și din alții.
– Adevăratul post și adevărata înfrânare este să-ți poți răstigni omul tău cel vechi pe Crucea Golgotei și să poți trăi o viață de neîncetată ascultare la picioarele Crucii lui Isus Cel Răstignit.
– Eu așa înțeleg postul, ca pe o punere la foame, ca pe o slăbire a animalului din noi. Căci cum vom birui lumea și patimile, dacă-i dăm tot ce vrea câinelui din noi trebuie să ne ferim nu numai de mâncăruri, ci de tot ce-i place firii pământești. Și așa înțeleg eu un post permanent altfel nici-un folos.
– Rugăciunea este puterea sufletului nostru în lupta și biruința pentru mântuire.
– Rugăciunea cea adevărată trebuie să aibă două daruri: pe Domnul Isus și Jertfa Crucii Lui. Și pe Duhul Sfânt cu focul cel ceresc. Rugăciunea cea cu putere este numai aceea care vorbește prin Jertfa Crucii de pe Golgota, prin acest minunat “telefon” ce ni l-a lăsat nouă Dumnezeu ca să vorbim cu El.
– Să ne rugăm în Numele lui Isus Cel Răstignit. Să cerem totul prin Sângele Lui. Să-L rugăm pe El care S-a răstignit pentru noi și păcatele noastre să prezinte rugăciunile noastre în fața Tatălui Ceresc.
– Numai cu ajutorul Duhului Sfânt putem coborî foc în rugăciunile noastre (în fața Tatălui Ceresc), în adunările noastre.
– Numai cu ajutorul Duhului Sfânt noi învățăm a ne ruga.
– Rugăciunea nu poate petrece laolaltă cu păcatul. Că ori rugăciunea va omorî păcatul, ori păcatul va omorî rugăciunea.
– Când te rogi, trebuie să stai în fața lui Dumnezeu cu toată ființa ta, cu toată inima ta și cu tot sufletul tău.
– Nu mulțimea vorbelor face rugăciunea bună, ci căldura, înțelegerea și Duhul cu care te rogi.
De aceea oricine intră în Oastea Domnului trebuie:
– Să se deprindă a posti cât mai des după cum este rânduit postul de către Biserică și după cum se ivește trebuință pentru sine și pentru alții.
– În zilele de post să fie și mai veghetor căci mai ales atunci în aceste zile vine ispititorul cu tot felul de ispite și piedici.
– Să însoțească postul cu milostenie, cu binefacere și cu rugăciune. Postul fără acestea este fără nici o putere.
– În zilele de post și rugăciune înfrânarea trebuie să fie deplină și de la orice, altfel postul n-are nici un folos. Și pentru că numai așa vom avea biruință și vom fi sfințiți.
– Cine nu se poate înfrâna în zilele de post, este un om firesc, un suflet ușuratic, un creștin lumesc și slab și neputincios și ușor de biruit, pentru orice pofte și păcate pierzătoare.
– Cine nu cunoaște și nu practică postul, nu poate fi un bun ostaș al Domnului.
– Să fie din adâncul inimii sale un om al rugăciunii.
– Să iubească, să înseteze și să dorească din tot sufletul său după rugăciune, având gândul și duhul în orice vreme îndreptat și doritor după rugăciune fierbinte și puternică. Aceasta va fi totdeauna un mare bine pentru el și pentru alții.
– Să ia parte totdeauna împreună cu frații și surorile la adunările de rugăciune cu toată ființa pătrunsă de marea putere și trebuință a rugăciunii, iar între frați și în fața Domnului să fie plin de cutremurul și dulceața rugăciunii.
– Să se roage în orice vreme din toată inima pentru trebuințele oricărui suflet în orice stare și din orice loc. Aceasta îi va aduce și lui însuși multe binecuvântări și mare har de la Dumnezeu.
– Să nu se roage numai pentru sine, ci mai ales pentru alții.
– Să aibă în timpul rugăciunii o stare după voia lui Dumnezeu.
– Cine nu are un suflet de rugăciune, nu poate fi un ostaș al Domnului.
Amin.”
