Părintele Iosif Trifa

La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu

EVANGHELIA DIN ZIUA DE PAȘTI – ”La început era Cuvântul, și Cuvântul era la Dumnezeu”…

                ”La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul. Acesta era întru început la Dumnezeu. Toate prin-tr-însul s-au făcut și fără de Dânsul nimic nu s-a făcut, ce s-a făcut. întru Dânsul viața era, și viața era lumina oamenilor. Și lumina întru întuneric luminează și întunericul pe dânsa nu a cuprins-o. Fost-a om trimis de la Dumnezeu; numele lui era Ioan. Acesta a venit spre mărturie, ca să mărturisească despre lumină, ca toți să creadă prin El. Nu era acela Lumina, ci ca să mărturisească  despre Lumină.

                Cuvântul era Lumina cea adevărată, care luminează pe tot omul ce vine în lume. În lume era și ai Săi pe Dânsul nu L-au primit. Iar celor câți L-au primit pe Dânsul le-a dat lor stăpânire ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, adică celor ce cred în Numele Lui. Care nu din sânge, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut. Și Cuvântul trup

S-a făcut și S-a sălășluit întru noi. Și am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia născut din Tatăl,plin de dar și de adevăr.

Ioan mărturisea despre Dânsul și striga, grăind: „Acesta era despre Care am zis: Cel ce după mine vine mai înainte de mine S-a făcut, că mai înainte de mine a fost. Și din plinirea Lui noi toți am luat dar, iar darul și adevărul prin Iisus Hristos s-au făcut”.

(Ioan 1, 1-17)

 

                Această evanghelie cuprinde în sine întreaga istorie a mântuirii neamului omenesc. De ceea începe cu vorbele: „La început era Cuvântul”, adică prin Cuvânt a făcut Dumnezeu lumea, dar cel dintâi om, Adam, și, cu el, omenirea toată a căzut din starea cea dintâi (nemuritoare și fără de păcat) într-o stare de păcat, de moarte și osândă. Pentru această omenire căzută în osândă și moarte, S-a făcut trup Cuvântul lui Dumnezeu și S-a pogorât la noi, S-a răstignit și a murit pentru noi și păcatele noastre și, prin această Jertfă, ne-a iertat și ne-a înviat prin învierea Sa și pe noi la o nouă viață și ne-a scos din osânda și împărăția morții și a întunericului.

Dar, pentru ca să dobândim această înviere și mântuire, trebuie să-L primim cu adevărat pe Hristos.

                Cititorule, începutul și sfârșitul mântuirii tale sunt vorbele: „Și celor câți L-au primit pe El (adică pe Iisus) le-a dat lor putere să se facă fii ai lui Dumnezeu. Şi „câți L-au primit pe Dânsul” asta înseamnă să-L primești și tu pe Hristos ca pe un Mântuitor al tău, Care S-a născut, S-a răstignit, a murit și a înviat pentru tine și mântuirea ta sufletească. Această primire a lui Hristos îți dă și ție dar și putere să învii şi tu cu El, să ieși și tu din starea ta cea păcătoasă și să te faci fiul lui Dumnezeu.

                Dar să luăm aminte! Evanghelia zice: „Și celor câți L-au primit pe Dânsul le-a dat lor putere să se facă fii ai lui Dumnezeu”. Asta înseamnă că nu toți L-au primit pe Iisus și darul Lui. Așa era pe vremea când umbla Iisus pe pământ și așa e și acum. „Lumină”, ne spune Evanghelia că este Iisus, „Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul ce vine în lume”. însă osânda aceasta este că „Lumina a venit în lume, dar oamenii iubiră mai mult întunericul decât Lumina” (In 3, 19). Viață, ne spune Evanghelia că este Iisus: „Eu sunt înviere și viața! Cine crede în Mine viu va fi, chiar dacă va fi murit”, a zis Iisus (In 11, 25), dar nu toți oamenii primesc această viață. Păcătoșii care nu vor să se îndrepte sunt niște morți care trăiesc numai cu trupul, dar cu sufletul au murit de mult. Ne spune Evanghelia că vor lua dar toți cei care îl primesc pe Iisus, însă mulți n-au primit niciodată acest dar, pentru că nu L-au primit cu adevărat pe Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Cel Care S-a jertfit pentru noi.

                Cititorule! Nu uita că începutul și sfârșitul mântuirii tale sunt cuvintele: „Și celor câți L-au primit pe El le-a dat lor dar și putere să se facă fii ai lui Dumnezeu”… L-ai primit tu cu adevărat pe Iisus Hristos, ca să iei lumină din Lumină, dar din Dar și viață din Viață?

                                                                                Hristos a înviat!

                                                                                Adevărat a înviat!

                În aceste vorbe este temeiul vieții noastre sufletești. „Căci, dacă n-a înviat Hristos, zadarnică este credința noastră”, zicea Apostolul Pavel (I Cor 15, 14). Dacă n-ar fi înviat Hristos, toată viața noastră s-ar fi sfârșit la groapa din cimitir. Dar Hristos a înviat și cu slăvită învierea Sa ne-a trecut și pe noi din moarte la viață și de pe pământ la cer. „Hristos a înviat!”, aceasta este vestea de bucurie pe care o întărim prin răspunsul „Adevărat a înviat!”. Eu însă te întreb, iubite cititorule, crezi tu cu adevărat în aceste cuvinte? Întărești tu şi cu purtările tale acest adevăr?

Dacă tu crezi că Iisus a înviat cu adevărat, atunci de ce trăiești ca și când El ar fi mort? De ce vorbești ca și când El nu te-ar auzi? De ce minți ca și cum El nu te-ar auzi? De ce te mânii ca și cum El n-ar vedea? De ce pizmuiești și gândești rău despre altul, de parcă El n-ar ști? De ce te fățărești și viclenești, ca și cum El nu te-ar cunoaște? De ce drăcui, blestemi, înjuri, bei, joci cărți, de parcă El nu te-ar auzi și nu te-ar vedea?…

               A crede cu adevărat în Iisus cel înviat înseamnă, iubite cititorule, „să mori și tu fată de păcat” (Gal 6, 14) și „să învii în Iisus Hristos ca o făptură nouă” (II Cor 5, 17). „Deci dacă ați murit și ați înviat împreună cu Hristos – zice Apostolul Pavel – omorâți mădularele voastre cele de pe pământ: desfrânarea, patima, pofta cea rea, mânia, iuțimea, hula, întru care oarecând viețuiați. Nu grăiți minciună, ci, dezbrăcându-vă de omul cel vechi dimpreună cu faptele lui, îmbrăcați-vă în cel nou” (Col 3, 1-11).

               Cititorule! Ziua învierii este și trebuie să fie și ziua învierii sufletului tău, ziua ieșirii tale din păcate. „Deșteaptă-te cel ce dormi (în somnul păcatelor) și te scoală din morți” (dintre cei morți cu sufletul) (Ef 5, 14). Numai când ai făcut acest lucru vei înțelege ce adevăr mare și vei simți ce bucurie mare se află în cuvintele: „Hristos a înviat!” „Adevărat a înviat!”

 

Părintele Iosif Trifa, din „Tâlcuirea Evangheliilor duminicilor de peste an”
Editura «Oastea Domnului», Sibiu, 2006