Poezii Fr. Ioan Marini

Nu mai zăbovi!

Ai trăit o viaţă-ntreagă
alergînd pe rele căi
şi ca oaia cea pribeagă
rătăcit-ai munţi şi văi.

Fără pace, fără bine
ani de ani te-ai frămîntat
n-ai fost ajutat de nime
cînd amar ai suspinat…

Ai crezut apoi că-n aur
vei găsi odihna ta
dar n-a fost nici un tezaur
pace, linişte – să-ţi dea.

Ranguri, prieteni, bogăţie
toate-au fost zădărnicii
în viaţa ta pustie
nu ţi-au fost spre bucurii.

După-atîta zbuciumare
n-ai aflat nici un folos…
…Pace, linişte-uşurare
vei găsi doar în Hristos.

El S-a răstignit pe Cruce
din iubire S-a Jertfit
vin-la El – te cheamă dulce
să fi astăzi mîntuit.

Vino azi, Isus te cheamă
ca să-ţi dea iertarea Sa!
Cum mai poţi să nu iei seamă
cînd te cheamă dragostea?

Nu mai zăbovi, căci mîine
poate fi-va prea tîrziu…
Astăzi El la tine vine
din rob să te facă fiu.

Azi Isus Hristos te cheamă
stăruind la uşa ta…
Cu-ndurare fără seamă
vrea să-ţi dea iertarea Sa.

Vino fiu pierdut la Domnul
vino suflete pribeag
El de-atîta timp te-aşteaptă
ca pe-un fiu dorit şi drag.

de fr. Ioan Marini din ”Comori Uitate”