Articole

Psalm de dor

(18-19 februarie – 2008 – când mi s-a umplut sufletul de o mare bucurie…. găsisem ceva ce părea că am pierdut….am vrut să scriu…dar prea multele versuri s-au încăpăţânat să apară aşa frumos, ordonat şi rimate cum le obişnuisem… Au dat năvală până la urmă, înghesuindu-se într-un umil poem…sau psalm…psalm de dor..)
PSALM DE DOR
Doamne,
mi-e sufletul prea plin de un poem aşa de drag!
Aş vrea să îl rostesc şoptit sau să-l strig,
dar parcă nu-ncape-n cuvinte…
E ca o pasăre diafană cu luciri de diamante
care se zbate mereu şi mereu atât de neputincioasă,
neştiind pe care fereastră a inimii să evadeze
pentru un zbor spre înalt
sau undeva spre o zare albastra care,
pânâ nu de mult părea aşa de străină…

Dacă ar ieşi pe una din ferestrele sufletului meu,
s-ar preface-n curcubeu…
Dacă ar ieşi pe alta,
s-ar face ramură de măr înflorit…
Dacă ar ieşi prin alta,
ar deveni susur blând de limpede izvor
ca lacrima de dor…
Ieşind prin alte ferestre,
s-ar face o adiere cu miresme
de trandafiri
şi lăcrimioare…
Iar prin altele ieşind
s-ar preface-n cântec de harfă,
sau doină de fluier jelind…

O, Doamne,
mi-e rănită inima de această zbatere-ndelungă!
Vino şi sparge colivia sufletului meu!
Atinge aripile păsării rănite şi fă o minune!

O, Doamne, îţi mulţumesc!
Ştiam că vei veni degrabă!
Ştiam că prezenţa Ta îmi va aduce aproape,
atât de aproape toată zarea albastră,
tot Cerul!!!
Ştiam că îi vei aduce cu Tine
Pe toţi ai Tăi…
Pe toţi fraţii mei risipiţi pe-ntreaga vale a durerii…

Ştiam că zbaterea păsării rănite
Se va preface-n psalm,
Un psalm de dor,
de dorul de-Acasă,
un psalm aşa de plăcut
când îl putem murmura împreună,
Eu cu Tine, Doamne,
şi cu ei, cu fraţii mei…

Fii binecuvântată, stare de dor, ce m-ai şoptit cel mai frumos psalm!
Spuneam atunci cu întreaga mea fiinţă ,,Fă o minune!”…fără să realizez că eu trăiam minunea, că o respiram, că mă înalţase pe culmi ameţitoare… În dimineaţa aceea fericită ningea cu fulgi uriaşi şi atingerile lor pe frunte şi pe pleaope parcă erau atingeri de îngeri, săruturi diafane de petale din florile unei noi primăveri… Nu cred că voi reuşi vreodată să pătrund taina bucuriei ce se prelungeşte de atunci… Psalmul acesta e punte între inimi dragi, e scară către Cer, e curcubeu între depărtări, e pecetea ce mi-a sfinţit iubirea… Psalmul acesta e dorul meu, visul meu, iubirea mea, minunea mea…
Mulţumesc, Doamne!

Mariana Leonte